Momentul ala in care ti se deruleaza in cap un film a la Ally McBeal asa: te ridici usor, zambesti in coltul gurii si pumnul tau rapid ii rupe nasul celui din fata ta, sa nu si-l mai bage data viitoare unde nu ii fierbe oala.

Cand soarele ti se joaca pe corp si ai senzatia ca ti se strange pielea... cand simti nisipul sub picioare, moale... cand simti miros de sare si zdranganit de chitara... Cand poti sa lenevesti... cand este vacanta, oricat ai sta...

Mama, anul asta chiar o sa fie plin de evenimente. Ultima noutate este ca pe 3 iunie revine la Bucuresti Jean Michel Jarre. Din nou in-doors, din pacate, dar asta este. Important este ca vine. Biletele cica se pun in vanzare pe 21 februarie. Sper ca nici aceste bilete, nici cele la Eric Clapton nu o sa se epuizeze pana cand apuc eu sa mi le cumpar. Momentan planuiesc o alta nebunie. Peste 2 saptamani plec la Amsterdam! Acuma cat nu pare ciudat ca nu ma mai opresc din a ma premia pentru licenta.:P

Nu am mai stat sa ascult muzica just like that de foarte mult timp. Chiar imi pare rau ca daca am avut atatea probleme cu computerul m-am dezobisnuit sa imi sortez si sa imi pun de fiecare data muzica care sa se potriveasca cu ceea ce fac in momentul respectiv. Tin minte ca in generala nu faceam nimic fara muzica: teme, citit, jucat, tot, era insotit de muzica. Si cand am primit combina am fost cea mai fericita. Acum ma bucura, da, de fiecare data cand merg undeva unde se pune muzica buna, dar am pierdut din entuziasmul ala care ma facea sa imi updatez periodic muzica din calculator. Si imi pare rau asa.

Ma gandeam saptamana trecuta, cand am terminat, cu o oarecare parere de rau serialul "That 70s show" ca mi-ar fi placut si mie sa fiu inconjurata de muzica. In ultimele sezoane, Hyde a devenit managerul unui magazin de muzica. Magazin in care puteai de altfel si doar sa stai sa asculti discuri la casti, pe o canapea. Mi se pare atat de boem si de frumos...

Cred ca maine ma voi duce sa lucrez la licenta in bodega... O sa ma duc sa imi gasesc un colt linistit si uitat de lume unde sa nu fie decat muzica si sistemele de comunicatii mobile :))


Matthews Southern Comfort- Woodstock

Si totusi..., ce facem de revelion...?

Vreau un Craciun ca in basme. Cu luminite si colinde, cu miros de brad si mandarine, cu ninsoare si bucuria aia specifica sarbatorilor de iarna! Se poate?


PS. Tot timpul am avut sentimentul ca reclamele Coca Cola chiar imprimau exact acea stare de spirit...

... nici nu-ti imaginezi...
Da. cred ca este prima data cand de-abia astept sa ajung acasa sa dorm!
Bine, trecand peste oboseala crunta acumulata in general, cu serviciul si alergatura and all... azi este duminica, azi nu sunt obosita si totusi de-abia astept sa ajung acasa sa dorm. Dupa mult mult timp, acum am in sfarsit un pat al meu, pat confortabil, fara stinghii dubioase care sa imi strice si mai mult spatele, fara probleme de mediu inconjurator (daca mi se sparge salteaua??? sa fiu atenta sa nu se intepe in ceva) sau alte nebunii de genul... Acum este al meu, mult mai lat decat o jumatate de om cat sunt eu, si muuuuuuult mai confortabil. Si comod de altfel, caci acuma de examplu tastez direct din pat:P Yeeeey, intotdeauna mi-am dorit sa fac asta...
Somn usor si voua, sper sa dormiti bine...

Astazi este una dintre zilele fericite. Astazi mi s-a deschis calculatorul. Cu prima ocazie imi iau un calculator nou.

Serviciul Bani pe post organizeaza un concurs pentru bloggerii din Romania. Premiul? Un laptop Asus Eee PC 1002HA.

De ce?
Razvan Serbu, director general al Serviciului "Bani pe post":
„Am decis sa organizam acest Concurs pentru a atrage atentia companiilor asupra blogosferei romanesti. Suntem de parere ca Web2.0 are suficienta vechime in Romania pentru a constitui o forta in domeniul informatiei din tara noastra. Bloggerul roman s-a maturizat si acum este momentul de a investi in blogosfera romaneasca. Evident, prin acest concurs vom ajuta un blogger sa-si poata scrie mai usor materialele, punandu-i la dispozitie un minilaptop de ultima generatie”

Cel mai interesant este insa CUM. Cand eram in liceu aveam profesori care ne ascultau in functie de numarul de la catalog. Si fiecare dintre noi rasufla usurat cand auzea numarul ales (putea sa fie in functie de data respectiva, putea sa fie un numar ales de un elev - care evident nu urma sa isi aleaga nr lui din catalog etc). Mai aveam insa un profesor de la care nu stiai la ce sa te astepti. Alegea un numar... Apoi il aduna cu alt numar, apoi in impartea cu alt numar pana cand ii suna lui bine ce iesea. Ceva de genul asta este si la acest concurs. Castigatorul va fi stabilit in functie de numerele de la Loto. Cele 6 numere de la 6 din 49 din 1 noiembrie vor fi inmultite intre ele, iar rezultatul va fi impartit la numarul de participanti. Restul impartirii va fi numarul castigator.

Concursul se desfasoara in perioada 22 septembrie 2009 - 23 octombrie 2009.

Gasiti regulamentul oficial al concursului aici. Si puteti sa aflati mai multe pe www.banipepost.com si http://banipepost.wordpress.com.

Din cand in cand vin aici si incerc sa scriu din nou. Un paragraf-doua, dupa care ma opresc. Nu stiu de ce inca, o fi lipsa de timp, o fi plictiseala, o fi pur si simplu lene. Sau probabil ca sunt putin scarbita de faptul k s-ar putea sa imi recapitulez macar in cap daca nu si in scris ce s-a mai intamplat in ultimul timp. Si incerc sa imi aduc aminte mai departe de am avut ceremonia de absolvire, acuma da, gata facultatea, chiar daca eu mai am de dat o licenta in februarie. Si sa incerc sa imi aduc aminte mai departe de am frecat menta non stop in ultimul timp, nu prea am avut bani, deci inca n-am vazut nici macar marea... lucru foarte trist de altfel... Am fost, da, la o gramada de cantari... nu sunt tocmai sigura ca ma mai bucura chiar atat de tare, dar totusi, terasa E varza este absolut geniala. O sa ma duc sa pictez si io pe bar intr-o zi. De placere si de amuzament. Nu o sa se compare bineinteles cu ce este deja facut (superb de altfel... foarte hippie si colorat asa weeeeee).

Vroiam sa ma duc la Sighisoara, si anul asta sa fie diferit, anul asta sa pot sa fac tot ce mi-am dorit, sa stau pe marginea drumului si sa fac codite, sa imi prind flori in par si sa prind spectacolele din timpul festivalului. Sa ma bucure oamenii care canta si picteaza in cetate, pentru ei sau pentru altii. Sa fie pace si liniste. Inca nu imi dau seama de ce nu am facut niciodata astea... Dar altfel, exista intotdeauna "la anu'".

Mi-e dor de mare, mi-e dor de nisip, mi-e dor de o surubelnita boema in muzica chillin la umbra... Vreau sa fug, sa fim doar noi doi ascunsi de lume, unde gandirea de oameni mari sa dispara. Sa nu mai conteze nimic decat noi... si nisipul si valurile...

Si gata, mi s-a luat acuma, de data asta cred ca ii dau postare totusi, poate din aproape in aproape o sa ajung si io la zi cu totul.

Vroiam sa fug la Timisoara. Dar nu am cum. Daca puteam sa plec vineri noapte era o chestie. Dar de altfel, sambata am partial la 9.30. Trist. Mi-as dori totusi sa reusesc sa fug la un moment dat. Si sa ma bucur de plimbare. Sa fac o nebunie.

Am nevoie de cineva care sa ma convinga ca o sa fie frumos la munte. Pana acuma eu eram aia care convingea lumea si acuma mi-a cam trecut asa. Da, stiu ca o sa fie zapada, da stiu ca o sa fie multa lume si o sa fie un haos mai mult sau mai putin organizat. Dar parca mi s-a luat putin. Sper sa imi treaca sictiru cand ajung acolo.

Ma simt ca in liceu. Imi simt corpul usor si rasuflarea fierbinte. Imi simt viata pulsand in vene si am sentimentul de chicoteala inabusita. Azi am avut o pofta nebuna sa ma uit la un film stupid cu adolescenti pe care il urmaream atunci. Si am avut senzatia nasoala ca s-au schimbat prea multe, lucruri care nu trebuia sa se schimbe. Prieteni de care m-am indepartat, atitudini pe care le-am schimbat, sentimente pe care le-am uitat. Mi-as dori sa fiu in liceu din nou, sa ma simt boema din nou, sa nu conteze decat momentul acela plin de mister pe care il traiesti.

Si imi mai doream sa ninga. Sa stau singura si sa ma ninga, sa mi se prinda fulgii in par si sa rad. Sa mi se inroseasca obrajii si sa simt atingerile reci ale fulgilor care se topesc pe fata mea. Sa ma ingroape in zapada, si sa fiu fericita, sa nu imi pese de nimic, si sa ma bucur, sa rad in hohote cand vantul imi flutura parul nins. Sa ma joc in zapada. Sa ma arunc pe o patura alba si sa ma cufund, si sa imi fac o cazemata. Casuta mea ascunsa. Secretul meu de licean.

Am gasit o bursa pentru master la Paris. Foarte tare de altfel. Te si platesc cu vreo 1800 de euro pe luna. Nu e misto? Numai in ca in momente ca asta imi doresc putin asa sa ma fi chinuit putin sa iau note mai bune. Dar nu e problema. Ma voi descurca intr-un fel sau altul, chiar daca nu apuc bursa asta, chiar daca va trebui sa imi platesc masterul, chiar daca ajung in alta parte decat vreau de fapt.
Momentan ar fi un lucru bun sa imi gasesc un profesor de licenta, caci de fapt asta este cea mai complicata chestie de la licenta.

Trebuie sa ma apuc sa fac ordine... in camera, in calculator, in mail, in prioritati, in ganduri, in viata... I'll think it over a beer in Vama Veche...

JMJ vine in Bucuresti!!!!! A dream come true!!!!

Am vazut pe Bilete.ro.

Mi-am adus aminte de Fort Boyard. Mi-ar placea sa merg si eu o data sa ma joc cu aia, dar pana atunci trebuie sa imi perfectionez franceza.
Momentan ma multumesc cu emisiunile de la tv (da, inca se ma da pe TV5) si de pe site-ul oficial.

Cand eram mica aveam o caseta cu cateva episoade din Conan The Adventurer. Si era acolo un personaj, o mica pasare Phoenix care traia intr-un scut. Si pe Phoenix il chema Felicio. Felicio se hranea cu rodii. "Felicio vrea rodii, Felicio vrea rodii!"

Felicio a mancat zilele astea rodii si e fericit :)

Voi nu va puneti cate o dorinta de fiecare data cand mancati un fruct pentru prima oara intr-un an?