There are moments when you think "oh, this was such a bad idea" and want everything to be over with fast. But what if you actually get there and you realise you don't want it to end anymore? It happened to me now, in these few days in Smolyan.

There are no words that can describe the joy and happiness that followed and also the sadness the project ended. I met a lot of beautiful people, i learned a lot, i felt a lot, it was a complete journey.

And language is not a real barrier, no matter what people think.

Thank you guys for making this such a great experience for me, and i hope to see you again soon.

In septembrie am vrut sa vad in 2 saptamani cum ar fi sa locuiesc in Cluj. Si am aflat, mai mult decat era in plan. 

Ce am invatat din aceasta experienta? 
- Accepta ceea ti se intampla si invata cat de mult poti din fiecare experienta buna sau rea. 
- Nu te gandi "cum ar fi fost daca?". Analizeaza in asa fel incat data viitoare sa fie mai bine. 
- Nu o sa iti dai seama cat de bine este sa razi decat atunci cand o sa iti fie greu sa faci asta. Deci zambeste in fiecare zi! Razi cu pofta cat de mult poti! 
- Esti inconjurat de oameni minunati care vor fi acolo cand ai nevoie. 
- Poarta casca atunci cand filezi. Iti poate salva viata. 
- Fii tot timpul atent la partenerul tau care se catara. Orice fractiune de secunda conteaza. 
- Dispozitivele de filat autoblocante sunt foarte practice. Pentru orice eventualitate. 
- Un plan bun si multa vointa si proiectele vor iesi. 
- Nu regreta ca te-ai culcat devreme si poate ai ratat o super petrecere. Te poti bucura de alte experiente deosebite tocmai DATORITA faptului ca nu ai fost la petrecere. 
- Home is where your heart is. Ce te faci cand inima ta nu e chiar acasa?

Un weekend prelungit, planuit de 1 luna. Baile Herculane, poate cel mai frumos loc de catarat de la noi din tara. Oameni frumosi, de care mi-a fost dor si o poiana frumoasa de stat cu cortul. Zen all the way, cu seri lungi cu bere la lumina frontalei si povestiri cu accent de Cluj. Stanca frumoasa, cateodata putin prea abraziva pentru degetele dezobisnuite, dar trasee frumoase si bine batute. Cea mai frumoasa zi, cu proiecte reusite, licurici, spaghete in centru, bere la cloaca si bai in Cerna. Doua proiecte noi, frumoase si challenging, un motiv foarte bun sa ma antrenez toata vara. Urcusul frumos, prin padure, spre cascada Vanturatoarea. Multe lucruri invatate. Miscari, si reactii, si atitudine. Muzica noua, frumoasa si recomandari de filme bune. M-am simtit bine, puternica si stapana pe miscarile pe care trebuia sa le fac si nu am prea simtit oboseala (chiar daca m-am dat 3 zile la rand, parca ar mai fi mers si a 4a). Iar Climb On este un "Must Have"! Concluziile unei luni intregi de antrenament: in primul rand trebuie sa lucrezi cu mintea si apoi cu corpul.

 

 

 

 

 

 

Cand? 6-10 noiembrie
Unde? Cluj
Ce?
- plimbare prin unul dintre cele mai frumoase orase
- intalnire cu o prietena foarte draga pe care nu am mai vazut-o de vreo 3 ani
- catarat la panou (usor) chiar daca nu aveam voie
- catarat la stanca - legat vreo 50 m de traseu usor
- chillin'
- concurs sambata
- partyyyyyyyyyyyyy!
- happy happy :D

Ce am invatat din asta?
- "Colgate" nu ar trebui sa fie un shot!
- Daca te doare un picior sau vrei sa il menajezi te vei trezi cu febra musculara unde nici nu te astepti.
- Daca te dai tare la sala cu o entorsa naspa, dupa 2 ore glezna va arata ca o bila.
- Nu crede dispecerii de la firmele de transport, iti spun alt pret decat cel real!
- Unele lucruri chiar merita!

... sau cum imi construiesc increderea in mine.

M-am hotarat ca anul acesta sa particip la toate concursurile.Ma motiveaza si ma mobilizeaza, si imi dau seama de fapt de nivelul la care sunt. Bineinteles, ca mai am mult de lucrat, si stiu cam care sunt cele mai slabe puncte. Dar pentru inceput, e ok.

Weekendul care a trecut am fost la "1, 2, 3 fuga dupa ei", la Fabrica. 18 trasee usoare si medii si 9 trasee jurizate. Am facut cele 10 trasee usoare si 2 dintre cele jurizate (care mi-au placut maxim, caci erau de echilibru si mobilitate).

Si nici anul acesta nu m-am lasat de facut filmulete... Si a iesit dragut, chiar daca iar a iesit foarte lung. Ce am facut anul asta? Am mers foarte mult la munte. Am castigat primul meu premiu la catarat (si chiar si la orientare hahaha). M-am catarat mult, apropo, cu ups and downs, bineinteles, caci atunci cand te cateri aproape in fiecare zi foarte mult timp si dup-aia te opresti brusc e cam nasol pentru performantele tale. Am facut multe lucruri si am avut multe joburi. Am cunoscut multa lume. Am ras si am plans cat nu am facut-o poate niciodata. M-am indragostit si dup-aia mi-a trecut. Am luat decizii importante si am invatat o gramada de chestii. Am vazut cel mai frumos rasarit de pe varful Toaca. Mi-am regasit o colega de gradinita si colega de corespondenta. Am fost la o petrecere de burlacite. Am fost domnisoara de onoare la nunta unei prietene foarte drage si am mancat cea mai buna ciorba de potroace dupa nunta pe care nu as fi ratat-o nici in ruptul capului. A, da, si am pupat-o pe Magdy dupa ce a semnat. Am organizat cea mai tare petrecere surpriza. Am mers cu rachetele de zapada. Am urcat pe cel mai inalt varf din tara (2544 m) si pe cel mai inalt varf din sud-estul europei (2925 m). Am vazut cea mai frumoasa cascada. Am stat 2 luni plecata de-acasa, muncind in cel mai frumos loc, cu cei mai frumosi oameni. Am descoperit ca poti munci efectiv de placere, fara sa simti stresul, oboseala sau plictiseala. Am mancat afine si mure si zmeura si fragute. Am invatat toate hiturile verii si mi-am dorit sa se mai termine odata vara sa se mai culce si nenea ala odata! Am fost acolo la Aniversarea unei jumatati de veac. Nu am fost la mare vara, dar de 1 mai am facut baie la Corbu. Am devenit Wii catarator. Am dansat, am concurat, m-am enervat, m-am bucurat, am fost trista, am fost wiiiiiiiiiiiiii si per total, tragand linie, parca a fost un an chiar reusit. Hai cu 2013.

In sfarsit, am reusit sa termin filmuletul. Filmuletul ala, pe care trebuia sa il termin acum 3 luni, cu ce am facut in anul 2011. Pe langa lenea caracteristica si lipsa de timp (cateodata) am mai avut si o gramada (si cand zic o gramada, chiar ma refer la un morman cat casa) de probleme cu softurile cu care am incercat sa fac acest video.
Spre deosebire de anii trecuti, anul acesta filmuletul este extrem de lung. De ce? Pai pentru ca in 2011 am facut o gramada de chestii. In general imi place sa fac multe lucruri si anul trecut, din fericire, chiar am reusit. Si mi-a fost foarte, foarte greu sa aleg doar cateva poze din fiecare cele peste 60 de foldere. Si ma tot grabeam, sa apuc sa il fac mai repede, pentru a nu altera starea de spirit cu evenimentele anului asta.
Ce pot sa zic de anul trecut? Pot sa zic ca m-am inconjurat de oameni frumosi, oameni care imi sunt dragi, oameni care vor ramane tot timpul in sufletul meu. Pot sa spun ca, poate din plictiseala, poate din ambitie, m-am bagat in niste proiecte care m-au bucurat extraordinar chiar daca nu toate au iesit chiar bine. M-am plimbat mult prin tara, am mai calcat si pe-afara, cat sa cunosc niste oameni extraordinari si sa invat o gramada de chestii. M-am catarat mai mult. Am incheiat capitole si am deschis altele noi. Si m-am regasit pe mine, intr-o stare de bine cum de mult nu am mai avut.
Un an plin, un an frumos, un an trait la maxim, un an care m-a multumit, si care m-a bucurat mult. Sper din tot sufletul ca si anul asta sa fie macar la fel de bun.

2011 review

Ovidiu Lipan & Stelu Enache - Natalis

Melodia care imi umple sufletul de bucurie!



I'm happy:D

Doamne, nu am mai facut o nebunie de nu stiu cand! Si acuma era momentul perfect. Aveam nevoie de o nebunie, aveam nevoie sa imi aduc aminte de mine, aveam nevoie sa ma scoata din rutina. Intr-un moment eram in Iron City, in momentul doi conduceam pe autostrada A1 directia Transfagarasan. Costi, Dan, Fane, Iulia si eu. Shaorma si Mc la purtator. La 1 am plecat din Bucuresti, la 3.30 eram la Barajul Vidraru. La 4 si ceva ne culcam in masina in fata Conacului Ursului, cu dorinta de a bea la 6 o cafea cu Relu.
Am fost cuprinsa de asa o stare de liniste, o stare de bine, cand ne-am plimbat pe la 6, prin bezna, admirand stelele. Atat de multe, parca nu am vazut niciodata. Unele licarind discret, unele mari si hotarate. Si una singura, una a cazut. Pentru mine, pentru dorintele mele altruiste. Daca stia, poate mai baga o fisa.
... Si am vazut animalute. O vulpe, cu o coada mare si stufoasa. Si 2 caprioare care au traversat sprintene prin fata masinii noastre.

S-au intamplat multe chestii noi vacanta asta. S-a intamplat un training extraordinar de care imi voi aminti mult timp de-acum incolo. Oameni extraordinari pe care sper sa ii revad in curand, cu care am petrecut 10 zile extrem de frumoase (si muncite ca sa zic asa) si am invatat impreuna o gramada de lucruri foarte interesante.
S-a intamplat prima tabara de copii la care am participat. In dubla calitate de ghid si insotitor. Si a fost foarte rewarding din punctul de vedere al feedback-ului copiilor. M-am bucurat mult ca le-a placut si ca totul a fost ok pentru ei. Si nu cred ca am ras niciodata atat de mult intr-o singura zi. Cam asta vreau sa imi amintesc din aceasta tabara.
Am participat la organizarea Montaniadei, ultimul proiect alaturi de ATGR. Si a fost interesant, din mai multe puncte de vedere. In primul rand mi-a placut sa fac ceva sa ajut. In al doilea rand am vazut niste lucruri pe care le-am putut analiza. Cum as face, cum nu as face, ce as schimba, cum as rezolva situatia. Da, probabil ca sunt multe chestii pe care nu le stiu, si multa munca la care nu am participat. Dar altfel, in general lipsa de organizare strica o gramada de lucruri. Si lasatul pe ultima suta de metri (desi da, stiu, si eu am tendinta sa fac asta!).
Si am fost acceptata la master. Vrije Universiteit Brussels m-a dorit la ei in facultate. Acest lucru insa nu se va intampla din pacate. Sursele de finantare mele sunt aproape inexistente (iar astia cu credite de studii sunt penibili, nene!). Si nu mi se pare corect ca toata familia mea sa se indatoreze pentru mine. Insa simpla idee ca frate, uite, am aplicat la un singur master, fara sa ma chinui prea mult (desi actele au costat o gramada) si am fost acceptata ma face sa ma simt bine. Imi pare putin rau, nu pot sa zic nu, cui nu i-ar parea? Dar altfel, it's ok.
Imi pare iarasi rau ca nu am ajuns la mare decat o singura data. Si asta pentru scurt timp si la Mamaia (reminder! never go there again!). Dar am fost la strand, si la party la piscina, care a fost foarte misto. Si gasca "De partea binelui" este super tare;) Allez, allez!

20 beautiful people that made the last 10 days a great adventure. 20 beautiful people that connected from the 1st moment of the training and acted like they knew each other for a lifetime.

Sammy - the youngest one, always happy, always making us smile, that wouldn't miss a challenge
Timi - that helped me in one of the most important moments for me of this training
Otilia - the wild one ;)
Michal - the great photographer with the irrezistible laughter
Gery - the "cool one" that smiles with his eyes
Maria - the princess that wants to raise a tarantula
Filippe - the funniest man in this training
Sergio - the teacher we are all crazy about ;)
Mariana - the sweet one
Joana - my dear partner
Daniel - the creative climber that i just love belaying
Povilas - with his magic socks, that uses to work too much
Kristine - "veeeeeery niice" :")
Stanislav - with his never ending stories
Davide - the man took out of a kerouac book, a true inspiration
Manuela - our beautiful mama that cooks absolutely great
Petra - the inocent red-haired freckled one
Marek - a great guy that knows more about volunteer work than anyone else
Csaba - so dear to us all.

And me.

Si au facut istorie.
Mi-am dorit extraordinar de tare sa ajung la concertul Scorpions din Bucuresti. Mai ales ca era ultimul. Mai ales ca era Scorpions. De cand eram mica imi doream sa ii vad in concert. Si am reusit pana la urma, in Sibiu, in 2007. Au venit, intr-adevar, de multe ori. Dar acum era ultimul. Acum TREBUIA sa merg. Si pana la urma am avut noroc. Mersi, Gabitza:D

Au inceput Christian Becker& Avenue, care au fost chiar tari, dupa parerea mea.

La doar o zi dupa intoarcerea din cantonament am primit inca o veste extraordinara. Am fost acceptata la trainningul international din Ungaria la care mi-am dorit extraordinar sa ma duc. Si din Romania au ales doar 2 oameni, pe mine si pe un baiat care mai participase la alte proiecte in cadrul organizatiei care ne trimite acolo. Super tare, frate! Si asta a venit cand inca nu ma dezmeticisem dupa cantonament (nu ca acum m-as fi dezmeticit, inca sunt intr-o stare de plutire, sper sa apuc sa scriu postul despre cantonament inainte sa incep sa ma trezesc la realitatea cotidiana. Da, oricum, stiu, lucrez deja de 3 zile, dar parca tot ma bucura extraordinar).
Si cum spuneam, ma voi duce la trainning:X:X:X:X:X:X:X Pe ce? Pe cocotz!:D Joi ma duc sa imi iau biletul de avion. De-abia astept:D