In septembrie am vrut sa vad in 2 saptamani cum ar fi sa locuiesc in Cluj. Si am aflat, mai mult decat era in plan. 

Ce am invatat din aceasta experienta? 
- Accepta ceea ti se intampla si invata cat de mult poti din fiecare experienta buna sau rea. 
- Nu te gandi "cum ar fi fost daca?". Analizeaza in asa fel incat data viitoare sa fie mai bine. 
- Nu o sa iti dai seama cat de bine este sa razi decat atunci cand o sa iti fie greu sa faci asta. Deci zambeste in fiecare zi! Razi cu pofta cat de mult poti! 
- Esti inconjurat de oameni minunati care vor fi acolo cand ai nevoie. 
- Poarta casca atunci cand filezi. Iti poate salva viata. 
- Fii tot timpul atent la partenerul tau care se catara. Orice fractiune de secunda conteaza. 
- Dispozitivele de filat autoblocante sunt foarte practice. Pentru orice eventualitate. 
- Un plan bun si multa vointa si proiectele vor iesi. 
- Nu regreta ca te-ai culcat devreme si poate ai ratat o super petrecere. Te poti bucura de alte experiente deosebite tocmai DATORITA faptului ca nu ai fost la petrecere. 
- Home is where your heart is. Ce te faci cand inima ta nu e chiar acasa?

Un weekend prelungit, planuit de 1 luna. Baile Herculane, poate cel mai frumos loc de catarat de la noi din tara. Oameni frumosi, de care mi-a fost dor si o poiana frumoasa de stat cu cortul. Zen all the way, cu seri lungi cu bere la lumina frontalei si povestiri cu accent de Cluj. Stanca frumoasa, cateodata putin prea abraziva pentru degetele dezobisnuite, dar trasee frumoase si bine batute. Cea mai frumoasa zi, cu proiecte reusite, licurici, spaghete in centru, bere la cloaca si bai in Cerna. Doua proiecte noi, frumoase si challenging, un motiv foarte bun sa ma antrenez toata vara. Urcusul frumos, prin padure, spre cascada Vanturatoarea. Multe lucruri invatate. Miscari, si reactii, si atitudine. Muzica noua, frumoasa si recomandari de filme bune. M-am simtit bine, puternica si stapana pe miscarile pe care trebuia sa le fac si nu am prea simtit oboseala (chiar daca m-am dat 3 zile la rand, parca ar mai fi mers si a 4a). Iar Climb On este un "Must Have"! Concluziile unei luni intregi de antrenament: in primul rand trebuie sa lucrezi cu mintea si apoi cu corpul.

 

 

 

 

 

 

 

Foto by Raluca Visinescu & Ania Stobinska

In sfarsit, am reusit sa termin filmuletul. Filmuletul ala, pe care trebuia sa il termin acum 3 luni, cu ce am facut in anul 2011. Pe langa lenea caracteristica si lipsa de timp (cateodata) am mai avut si o gramada (si cand zic o gramada, chiar ma refer la un morman cat casa) de probleme cu softurile cu care am incercat sa fac acest video.
Spre deosebire de anii trecuti, anul acesta filmuletul este extrem de lung. De ce? Pai pentru ca in 2011 am facut o gramada de chestii. In general imi place sa fac multe lucruri si anul trecut, din fericire, chiar am reusit. Si mi-a fost foarte, foarte greu sa aleg doar cateva poze din fiecare cele peste 60 de foldere. Si ma tot grabeam, sa apuc sa il fac mai repede, pentru a nu altera starea de spirit cu evenimentele anului asta.
Ce pot sa zic de anul trecut? Pot sa zic ca m-am inconjurat de oameni frumosi, oameni care imi sunt dragi, oameni care vor ramane tot timpul in sufletul meu. Pot sa spun ca, poate din plictiseala, poate din ambitie, m-am bagat in niste proiecte care m-au bucurat extraordinar chiar daca nu toate au iesit chiar bine. M-am plimbat mult prin tara, am mai calcat si pe-afara, cat sa cunosc niste oameni extraordinari si sa invat o gramada de chestii. M-am catarat mai mult. Am incheiat capitole si am deschis altele noi. Si m-am regasit pe mine, intr-o stare de bine cum de mult nu am mai avut.
Un an plin, un an frumos, un an trait la maxim, un an care m-a multumit, si care m-a bucurat mult. Sper din tot sufletul ca si anul asta sa fie macar la fel de bun.

2011 review

Da, am asteptat o gramada sa pun postul asta. Din motive tehnice, si motive personale, oricum, intr-un final este gata totul si va aparea pe blog retrospectiva anului 2010.
La mine anii se numara in ani scolari. Foarte aiurea o sa ziceti, dar m-am obisnuit asa. Asa ca acuma cand ma uit in urma la anul care a fost nu pot sa imi aduc aminte mai nimic mai departe de septembrie. Si asa am avut senzatia ca anul asta chiar nu am facut mai nimic. Din contra, alegand pozele pentru filmulet, ce misto a fost de fapt anul asta. Concerte, mare, munte, plimbari; nunti; old friends, new friends; noi pasiuni; noi chestii de invatat. Sunt prea multe de spus, chiar nu as putea sa le enumar pe toate. Ce pot totusi sa spun este ca, spre deosebire de anul trecut chiar am sentimentul ca am facut ceva anul asta, chiar daca nu mi-am schimbat inca serviciul, cum imi propusesem de ceva timp incoace, simt pur si simplu ca am avut o gramada de realizari.
Sper ca anul acesta va fi si mai bogat! Nu mi-am facut new year's resolution, but i'm hoping for the best!;)

2010

Nu am mai vazut de mult timp ceva asa de frumos, domnule! Am fost in aplicatia numarul 2. De data asta am fost la Cabana Voina.
Bine, bine, dar povestea nu incepe aici. Povestea incepe de vineri cand m-am trezit la ora 5 pentru ca inca mai aveam treaba pentru serviciu. Si oboseala s-a acumulat, si s-a acumulat, si seara eram destul de moarta, dar nu am ajuns sa ma culc decat pe la vreo 1 noaptea. E, toate bune si frumoase, dar nu aveam nici rucsacul facut, nici bazele, motiv pentru care m-am gandit eu mult asa si am pus ceasul sa sune la ora 3.30. Si ce faci cand esti absolut mort de oboseala si suna ceasul sa te trezeasca? Evident, opresti alarma si te culci la loc. Norocul meu a fost ca am avut inspiratia vineri seara sa ii zic Anei sa ma sune de dimineata sa imi aduca aminte sa iau frontala. Si sa vezi cum Catalina a aruncat tot ce a gasit in rucsac, s-a spalat, s-a imbracat si a era deja jos in 20 minute. Ce baze, ce sandwichuri, nimiiiiic! Doar-doar sa mai prind autocarul. And I did, I did, I did (saw a pussy-cat!).
Prima oprire, Turnul Chindiei si Curtea Domneasca din Targoviste. Chiar nu mi-am imaginat ca este atat de frumos acolo. Mi-as fi dorit sa stam mai mult. Ar fi iesit niste poze superbe, nu e de mirare ca au pus taxa de fotografiere (pe care nimeni nu o respecta, bineinteles).

Si din ruinele Cetatii Domnesti am ajuns in linistea Manastirii Dealu, o manastire in stilul celor din Moldova, cu fortareata si gradina interioara. Aici cica se pastreaza capul lui Mihai Viteazu'. Nu am putut sa nu observ totusi cat de naspa mi se pare un cor de maici. Nu suna deloc melodios, bai nene, sau poate, na, nu erau ele antrenate sa iasa  ceva artistic, dar oricum, it's a no-no!


2-3 poze rapid la Mausoleul de la Mateiasu si alte 10, ceva mai artistice poate datorita peisajului absolut genial, la Barajul Rausor, and away we go, on the way-out Wacky Races!


Cabana Voina este la vreo 25 km de Campulung Muscel si este extraordinar de mare (tinand cont ca numai noi eram vreo 130 de oameni si au mai venit si alti turisti acolo, mi s-a parut chiar tare). Era destul de frig in camere, dar paturile din camere - geniale! 2 minute si te-ai incalzit!

Dupa o luuuuunga asteptare am mers si in orientare - unde am facut praf, dar poate data viitoare va fi mai bine - si ne-am dat pe tiroliana. Seara a culminat cu inevitabila cantare, mult mai misto decat cea de data trecuta, desi cred ca mai scurta.



A doua zi insa a fost de vis. Inca din autocar eram impartiti pe echipe de cate patru, fiecare echipa urmand sa indeplineasca niste sarcini. Jumatate din echipe au plecat la Cuca. Restul de jumatate - adica si noi - au inceput activitatile. La prim-ajutor trebuia sa construim improvizam o targa, sa imobilizam piciorul presupus ranit al unuia dintre noi, si sa facem o demonstratie. Si cine credeti ca a fost cobaiul? Estem! Na, daca sunt mica si usoara... Apoi am avut de construit un foc. Si apoi am asteptat cumintei momentul... Aveam de ales: ori ne cataram pe stanca ori facem un traseu destul de greu si palpitant din cate am inteles, cu peisaje extraordinare. Si chiar daca Iulia tot incerca sa imi faca in ciuda ca la ei va fi/a fost frumos rau, nici un moment nu am avut vreun regret asupra deciziei. Eu m-am catarat. Nu degeaba venisem cu papucii mei ce noi si cu hamul. Si pentru alea 3 minute a meritat toata excursia. Sentimentul nu se poate descrie in cuvinte.
Drumul spre Cuca il recomand oricui, peisaje foarte misto si au aia un ceai acolo, domne, plangi cu vorbe.



Ziua s-a incheiat bineinteles cu Mafia pe autocar, care iarasi m-a bucurat extrem de tare... Chiar daca lumea in general gandeste ca e cam nasol atunci cand joci cu persoane noi, mie chiar imi place asa. Atunci este exact momentul in care trebuie sa analizezi fiecare reactie, fiecare gest, fiecare schimbare de expresie a fetei, si sa incerci sa ii ghicesti pe oamenii aia. :) Si da, Diana, te inteleg perfect acuma ;)

Din cand in cand ma gandesc de ce oare am asteptat atat de mult pana sa descopar muntele si bucuriile pe care le aduce. Doamne, pai nu cred ca am simtit vreodata o implinire mai mare ca atunci cand ajung la top intr-un traseu de escalada, si sigur nu am vazut niciodata peisaje asa de frumoase ca pe traseele montane. Pe de alta parte, in continuare consider ca sunt a seaside person, cum o vara fara cateva zile macar la mare mi se pare in continuare o vara pierduta. Eh, cate un pic din toate.

Si, da, mama, alpinismul chiar este cel mai frumos sport! :)

PS. Ms Vali pt poze;)