In septembrie am vrut sa vad in 2 saptamani cum ar fi sa locuiesc in Cluj. Si am aflat, mai mult decat era in plan. 

Ce am invatat din aceasta experienta? 
- Accepta ceea ti se intampla si invata cat de mult poti din fiecare experienta buna sau rea. 
- Nu te gandi "cum ar fi fost daca?". Analizeaza in asa fel incat data viitoare sa fie mai bine. 
- Nu o sa iti dai seama cat de bine este sa razi decat atunci cand o sa iti fie greu sa faci asta. Deci zambeste in fiecare zi! Razi cu pofta cat de mult poti! 
- Esti inconjurat de oameni minunati care vor fi acolo cand ai nevoie. 
- Poarta casca atunci cand filezi. Iti poate salva viata. 
- Fii tot timpul atent la partenerul tau care se catara. Orice fractiune de secunda conteaza. 
- Dispozitivele de filat autoblocante sunt foarte practice. Pentru orice eventualitate. 
- Un plan bun si multa vointa si proiectele vor iesi. 
- Nu regreta ca te-ai culcat devreme si poate ai ratat o super petrecere. Te poti bucura de alte experiente deosebite tocmai DATORITA faptului ca nu ai fost la petrecere. 
- Home is where your heart is. Ce te faci cand inima ta nu e chiar acasa?

Un weekend prelungit, planuit de 1 luna. Baile Herculane, poate cel mai frumos loc de catarat de la noi din tara. Oameni frumosi, de care mi-a fost dor si o poiana frumoasa de stat cu cortul. Zen all the way, cu seri lungi cu bere la lumina frontalei si povestiri cu accent de Cluj. Stanca frumoasa, cateodata putin prea abraziva pentru degetele dezobisnuite, dar trasee frumoase si bine batute. Cea mai frumoasa zi, cu proiecte reusite, licurici, spaghete in centru, bere la cloaca si bai in Cerna. Doua proiecte noi, frumoase si challenging, un motiv foarte bun sa ma antrenez toata vara. Urcusul frumos, prin padure, spre cascada Vanturatoarea. Multe lucruri invatate. Miscari, si reactii, si atitudine. Muzica noua, frumoasa si recomandari de filme bune. M-am simtit bine, puternica si stapana pe miscarile pe care trebuia sa le fac si nu am prea simtit oboseala (chiar daca m-am dat 3 zile la rand, parca ar mai fi mers si a 4a). Iar Climb On este un "Must Have"! Concluziile unei luni intregi de antrenament: in primul rand trebuie sa lucrezi cu mintea si apoi cu corpul.

 

 

 

 

 

 

Si nici anul acesta nu m-am lasat de facut filmulete... Si a iesit dragut, chiar daca iar a iesit foarte lung. Ce am facut anul asta? Am mers foarte mult la munte. Am castigat primul meu premiu la catarat (si chiar si la orientare hahaha). M-am catarat mult, apropo, cu ups and downs, bineinteles, caci atunci cand te cateri aproape in fiecare zi foarte mult timp si dup-aia te opresti brusc e cam nasol pentru performantele tale. Am facut multe lucruri si am avut multe joburi. Am cunoscut multa lume. Am ras si am plans cat nu am facut-o poate niciodata. M-am indragostit si dup-aia mi-a trecut. Am luat decizii importante si am invatat o gramada de chestii. Am vazut cel mai frumos rasarit de pe varful Toaca. Mi-am regasit o colega de gradinita si colega de corespondenta. Am fost la o petrecere de burlacite. Am fost domnisoara de onoare la nunta unei prietene foarte drage si am mancat cea mai buna ciorba de potroace dupa nunta pe care nu as fi ratat-o nici in ruptul capului. A, da, si am pupat-o pe Magdy dupa ce a semnat. Am organizat cea mai tare petrecere surpriza. Am mers cu rachetele de zapada. Am urcat pe cel mai inalt varf din tara (2544 m) si pe cel mai inalt varf din sud-estul europei (2925 m). Am vazut cea mai frumoasa cascada. Am stat 2 luni plecata de-acasa, muncind in cel mai frumos loc, cu cei mai frumosi oameni. Am descoperit ca poti munci efectiv de placere, fara sa simti stresul, oboseala sau plictiseala. Am mancat afine si mure si zmeura si fragute. Am invatat toate hiturile verii si mi-am dorit sa se mai termine odata vara sa se mai culce si nenea ala odata! Am fost acolo la Aniversarea unei jumatati de veac. Nu am fost la mare vara, dar de 1 mai am facut baie la Corbu. Am devenit Wii catarator. Am dansat, am concurat, m-am enervat, m-am bucurat, am fost trista, am fost wiiiiiiiiiiiiii si per total, tragand linie, parca a fost un an chiar reusit. Hai cu 2013.

In sfarsit, am reusit sa termin filmuletul. Filmuletul ala, pe care trebuia sa il termin acum 3 luni, cu ce am facut in anul 2011. Pe langa lenea caracteristica si lipsa de timp (cateodata) am mai avut si o gramada (si cand zic o gramada, chiar ma refer la un morman cat casa) de probleme cu softurile cu care am incercat sa fac acest video.
Spre deosebire de anii trecuti, anul acesta filmuletul este extrem de lung. De ce? Pai pentru ca in 2011 am facut o gramada de chestii. In general imi place sa fac multe lucruri si anul trecut, din fericire, chiar am reusit. Si mi-a fost foarte, foarte greu sa aleg doar cateva poze din fiecare cele peste 60 de foldere. Si ma tot grabeam, sa apuc sa il fac mai repede, pentru a nu altera starea de spirit cu evenimentele anului asta.
Ce pot sa zic de anul trecut? Pot sa zic ca m-am inconjurat de oameni frumosi, oameni care imi sunt dragi, oameni care vor ramane tot timpul in sufletul meu. Pot sa spun ca, poate din plictiseala, poate din ambitie, m-am bagat in niste proiecte care m-au bucurat extraordinar chiar daca nu toate au iesit chiar bine. M-am plimbat mult prin tara, am mai calcat si pe-afara, cat sa cunosc niste oameni extraordinari si sa invat o gramada de chestii. M-am catarat mai mult. Am incheiat capitole si am deschis altele noi. Si m-am regasit pe mine, intr-o stare de bine cum de mult nu am mai avut.
Un an plin, un an frumos, un an trait la maxim, un an care m-a multumit, si care m-a bucurat mult. Sper din tot sufletul ca si anul asta sa fie macar la fel de bun.

2011 review

S-au intamplat multe chestii noi vacanta asta. S-a intamplat un training extraordinar de care imi voi aminti mult timp de-acum incolo. Oameni extraordinari pe care sper sa ii revad in curand, cu care am petrecut 10 zile extrem de frumoase (si muncite ca sa zic asa) si am invatat impreuna o gramada de lucruri foarte interesante.
S-a intamplat prima tabara de copii la care am participat. In dubla calitate de ghid si insotitor. Si a fost foarte rewarding din punctul de vedere al feedback-ului copiilor. M-am bucurat mult ca le-a placut si ca totul a fost ok pentru ei. Si nu cred ca am ras niciodata atat de mult intr-o singura zi. Cam asta vreau sa imi amintesc din aceasta tabara.
Am participat la organizarea Montaniadei, ultimul proiect alaturi de ATGR. Si a fost interesant, din mai multe puncte de vedere. In primul rand mi-a placut sa fac ceva sa ajut. In al doilea rand am vazut niste lucruri pe care le-am putut analiza. Cum as face, cum nu as face, ce as schimba, cum as rezolva situatia. Da, probabil ca sunt multe chestii pe care nu le stiu, si multa munca la care nu am participat. Dar altfel, in general lipsa de organizare strica o gramada de lucruri. Si lasatul pe ultima suta de metri (desi da, stiu, si eu am tendinta sa fac asta!).
Si am fost acceptata la master. Vrije Universiteit Brussels m-a dorit la ei in facultate. Acest lucru insa nu se va intampla din pacate. Sursele de finantare mele sunt aproape inexistente (iar astia cu credite de studii sunt penibili, nene!). Si nu mi se pare corect ca toata familia mea sa se indatoreze pentru mine. Insa simpla idee ca frate, uite, am aplicat la un singur master, fara sa ma chinui prea mult (desi actele au costat o gramada) si am fost acceptata ma face sa ma simt bine. Imi pare putin rau, nu pot sa zic nu, cui nu i-ar parea? Dar altfel, it's ok.
Imi pare iarasi rau ca nu am ajuns la mare decat o singura data. Si asta pentru scurt timp si la Mamaia (reminder! never go there again!). Dar am fost la strand, si la party la piscina, care a fost foarte misto. Si gasca "De partea binelui" este super tare;) Allez, allez!

La doar o zi dupa intoarcerea din cantonament am primit inca o veste extraordinara. Am fost acceptata la trainningul international din Ungaria la care mi-am dorit extraordinar sa ma duc. Si din Romania au ales doar 2 oameni, pe mine si pe un baiat care mai participase la alte proiecte in cadrul organizatiei care ne trimite acolo. Super tare, frate! Si asta a venit cand inca nu ma dezmeticisem dupa cantonament (nu ca acum m-as fi dezmeticit, inca sunt intr-o stare de plutire, sper sa apuc sa scriu postul despre cantonament inainte sa incep sa ma trezesc la realitatea cotidiana. Da, oricum, stiu, lucrez deja de 3 zile, dar parca tot ma bucura extraordinar).
Si cum spuneam, ma voi duce la trainning:X:X:X:X:X:X:X Pe ce? Pe cocotz!:D Joi ma duc sa imi iau biletul de avion. De-abia astept:D

Da, am asteptat o gramada sa pun postul asta. Din motive tehnice, si motive personale, oricum, intr-un final este gata totul si va aparea pe blog retrospectiva anului 2010.
La mine anii se numara in ani scolari. Foarte aiurea o sa ziceti, dar m-am obisnuit asa. Asa ca acuma cand ma uit in urma la anul care a fost nu pot sa imi aduc aminte mai nimic mai departe de septembrie. Si asa am avut senzatia ca anul asta chiar nu am facut mai nimic. Din contra, alegand pozele pentru filmulet, ce misto a fost de fapt anul asta. Concerte, mare, munte, plimbari; nunti; old friends, new friends; noi pasiuni; noi chestii de invatat. Sunt prea multe de spus, chiar nu as putea sa le enumar pe toate. Ce pot totusi sa spun este ca, spre deosebire de anul trecut chiar am sentimentul ca am facut ceva anul asta, chiar daca nu mi-am schimbat inca serviciul, cum imi propusesem de ceva timp incoace, simt pur si simplu ca am avut o gramada de realizari.
Sper ca anul acesta va fi si mai bogat! Nu mi-am facut new year's resolution, but i'm hoping for the best!;)

Si daca pozele nu v-au convins, iata unul dintre experimentele din Muzeul Nemo:

Mama, anul asta chiar o sa fie plin de evenimente. Ultima noutate este ca pe 3 iunie revine la Bucuresti Jean Michel Jarre. Din nou in-doors, din pacate, dar asta este. Important este ca vine. Biletele cica se pun in vanzare pe 21 februarie. Sper ca nici aceste bilete, nici cele la Eric Clapton nu o sa se epuizeze pana cand apuc eu sa mi le cumpar. Momentan planuiesc o alta nebunie. Peste 2 saptamani plec la Amsterdam! Acuma cat nu pare ciudat ca nu ma mai opresc din a ma premia pentru licenta.:P

Salut! Numele meu este Sibip si sunt un netbook Asus Eee PC 1002HA. Sunt mic si negru si frumos (da, da, si modest) si stiu sa fac o gramada de chestii.

Pana acum am stat la cei de la Bani pe post, asteptand sa fiu castigat de unul dintre cei 138 de bloggeri care s-au inscris la concursul lor. Ieri am fost scos din cutie pentru prima data si am facut cunostinta cu castigatoarea. Parea foarte fericita sa ma vada. Sper sa aiba grija de mine. :)

Acum vreau sa fac cunostinta si cu voi. Asa ca... va fac cu mana. Pleased to finally meet you!

... nici nu-ti imaginezi...
Da. cred ca este prima data cand de-abia astept sa ajung acasa sa dorm!
Bine, trecand peste oboseala crunta acumulata in general, cu serviciul si alergatura and all... azi este duminica, azi nu sunt obosita si totusi de-abia astept sa ajung acasa sa dorm. Dupa mult mult timp, acum am in sfarsit un pat al meu, pat confortabil, fara stinghii dubioase care sa imi strice si mai mult spatele, fara probleme de mediu inconjurator (daca mi se sparge salteaua??? sa fiu atenta sa nu se intepe in ceva) sau alte nebunii de genul... Acum este al meu, mult mai lat decat o jumatate de om cat sunt eu, si muuuuuuult mai confortabil. Si comod de altfel, caci acuma de examplu tastez direct din pat:P Yeeeey, intotdeauna mi-am dorit sa fac asta...
Somn usor si voua, sper sa dormiti bine...

Cand am fost la Disneyland parea un vis implinit si vroiam sa vad totul si sa fac totul. Si cand ma uitam mai bine, imi dadeam seama ca am ratat atatea chestii pe-acolo, ca de fapt nu am vazut nici macar jumatate din cat era. Si ma ofticam. Dar lasa, data viitoare o sa am un plan! :P

Momentan:

Disneyland Part 1 - Main Street USA
Disneyland Part 2 - Frontierland
Disneyland Part 3 - Discoveryland
Disneyland Part 4 - Adventureland
Disneyland Part 5 - Fantasyland

Sper din tot sufletul ca timpul si finantele sa imi permita sa ma intorc la disneyland... de craciun...

Sunt intr-o pasa buna. M-am observat pe mine de catva timp incoace. Sunt dragutza cu lumea, vb frumos, fumez, ce-i drept la fel de mult, dar ma ofer sa ajut lumea. Chiar si pe oamenii pe care nu ii cunosc prea bine. Scot lumea in oras, socializez, nu ma mai enervez. Sunt dragutza cu mama. Chiar si in momentele in care in mod normal m-ar scoate efectiv din minti. Sunt mult mai permisiva si mai putin stresa(n)ta. Ma inteleg bine cu frati-miu si asta ma bucura enorm. Zambesc mai mult si vorbesc mai putin.

Nu stiu cum s-a intamplat, dar exploatati asta cat mai puteti. :)

Nu stiu exact de ce ma simt ciudat acuma. Poate pentru ca s-a incheiat un an, un an care a avut de toate, de la cea mai mare fericire din lume pana la cea mai mare dezamagire si durere so far. Si m-am simtit oarecum usurata. Aseara, cand tona de alcool in sange probabil ca se juca cu mine oricum, dar m-am simtit bine. M-am simtit fericita ca in sfarsit totul s-a terminat. Mi-era frica sa ma gandesc cum am facut anii trecuti la ce a avut bun si ce a avut rau anul care a trecut pentru ca ma gandeam ca o sa ies foarte pe minus. Dar gandindu-ma mai bine, chiar daca au fost momente nasoale totul s-a sfarsit cu bine, si totul este bine acum, plus ca lucrurile pe care le-am invatat in urma chestiei asteia m-au facut sa ajung probabil un pic mai 'om mare' fara sa ma pierd pe mine, copilul care viseaza la disneyland...


Scorpions - 321

Mi-am luat o carte frumoasa. Partea buna este ca o cautam de mult si ca asa mi-am intregit colectia. Si ma bucura cartea mult de tot. Partea proasta este ca inainte de a o putea citi va trebui sa citesc alte 2 carti. Partea si mai proasta este ca pe una nu o am si nici nu se gaseste la noi momentan. Deci va trebui sa mai astepte. Trist... dar happy... :D

Ieri m-am intalnit cu niste prieteni pe la 6. Urma sa ma duc in club pe la vreun 11. Laptaria lui Enache avea program de concert, cu intrare si nebunii. Ne-au dat afara pe la 8. Ce sa facem, ce sa facem? Hai pana in Unirii. Festivalul mancarii cu concerte pe seara. Din pacate intrare si aici. Ba chiar 10 lei. Trist. Prietenii mei au plecat.
Sa ma duc acasa, sa nu ma duc acasa? Nee, voi pierde timpul pana la 11. Am mers la concertu Nicu Alifantis din Unirii. Nu am platit intrare, evident, am ascultat si eu frumos de pe o banca din jur, pana cand am considerat ca sunt prea multe fetze care se uita dubios la mine si m-am carat.
Next stop: Hazzard. Cik urmeaza sa se inchida. Trist. Stau la o vorba la o bere cu niste prieteni gasiti acolo, cand surpriza, se pregateste un concert. Ce concert? Surpriza si mai mare, formatia Balkan intr-o noua formula, dar in continuare cu Teo la voce si chitara si Dacian la tobe. Ale dracu coincidente! Oricum, m-a bucurat foarte tare asa ca pana pe la 12 am ramas in Hazzard. Coveruri pe care le mai auzisem cantate de ei, coveruri mai noi, piese de-ale lor mai noi sau mai vechi.
Lumea ma astepta in club asa ca m-am indreptat spre Fire. Telefonul imi murise, nu puteam sti nici de unii nici de altii (unii in Fire, unii in Expirat).
In Fire nu se terminase IPR, deci intr-o mare de matahale care faceau pogo nu aveam nici o sansa sa ii gasesc pe Zglimbea si pe Roxana. Nu-i problema, mergem in Expirat. Aparent insa Expiratu era prea full ca sa mai lase oameni inauntru. Cik stai la coada! Care era pana la Whispers. Nope, back to Fire. Gasit lume, stat 10 min, certat cu barmanii nenorociti care dupa o anumita ora nu dau restul corect ca, na, lumea e mostly drunk and doesn't care. I did... Apoi Iron City. Full... Club A, full. Apoi masina, inspre o bauta prin cismigiu, which never happened pana la urma, asa ca home.

M-a bucurat foarte tare seara trecuta, to do that again some time. ;)

Si da, am fost la cros, si da, am alergat, si nu, nu chiar tot timpul, mai si mergeam din cand in cand caci aparent nu toate organele mele interne se trezisera la ora aia... Dar am ajuns la finish, si m-am simtit bine...



Si cand mergeam spre casa, mi-am luat un junk food de la Spring. Pt ca meritam... :P