Despre pitici si alte zane...

Piticul verde s-a intalnit cu piticul mov. Vroiau sa mearga impreuna la un cico, dar aveau o problema. Barul brontozaurului din colt avea limita minima de inaltime. Au incercat ei asa, sa il fraiereasca pe Steven, dragonul turcoaz ce pazea intrarea in bar, dar nu, nici macar coifurile nu erau atat de inalte.

*
Petri, dragonul rosu se ducea la intalnire. Zana pisicuta ii acceptase in sfarsit invitatia in oras. Intolit si parfumat, Petri intra in bodega. Toata lumea era acolo. Ursuletii inimosi faceam skandenberg cu Ursuletii de guma. La o alta masa, 3 fete - minore gandi Petri - isi pudrau nasucul in timp ce discutau povestile de adormit piticii ale Penelopei Pitstop. Da, da, si ce daca avea ea masina care executa un machiar perfect in doar 2 secunde? Capitanul Indty iar avusese o discutie de-aia serioasa, la un siropel, cu Mos Craciun. Acum era ganditor si isi rodea unghiile.
*
Piticul mov descoperise o metoda. Mizase pe pagune. Nimic nu era mai puternic decat sucul pagunelor de ma^l. Si asa reusira! Sucul de pagune... da, da, da... se pierdura in multime.
*
Zana pisicuta intarzia. Petri puse mana pe midicon si forma numarul. Zana pisicuta era acasa. Nu mai putea sa vina. Sucul de jojule pe care il comandase dragonul se racise. Nu mai folosea la nimic. E un lucru stiut ca odata ce jojula se raceste nu mai e buna de mancat. Mai ales de dragoni. Le dauneaza la flacari.
Cu fata trista, Petri se ridica de pe scaunul de bar si se duse sa o salute pe Penelope Pitstop....
***********************************

Cam asa e viata dupa 72 de ore de nesomn.

0 comentarii:

Pentru ca iubim natura