Bratilesti Bouldering Romania
Acum 8 luni
Geyikbayiri Games
There was a time of magic and peace. And that time was now. In the fairy tale land of Turkey, where people are good and helpful and friendly and the nature welcomes you and enhances all your senses. The wonderful colors, the taste of a fresh orange, giving you the feeling you've never eaten oranges before, the smell of spices, the sound of the river and the waves of the Mediterranean, the pleasant roughness of the rocks.
When muscles tighten and in your head there's just this wonderful song, and you go on, higher and higher, carefully reaching for the next hold... you know that game, you do, you just have to focus. And then it's sent, and hugs and smiles and spotted pockets. For ants and snakes and Iron Maiden. In the active rest days.
Being an optimist in the early morning, even if the car has no more gas or you're just going to the rock ('n' roll). And that bitter sweet taste of Turkish tea while eating chocolate cake for breakfast.
And dancing at the crag. And Musli with fruit in the garden.
And black cats, big shepherd dogs and squirrels. And birds eating from the palm of your hand.
Sometimes you're wondering if you're still in Kansas, while the tent is coming over your face and you can hear the rocks moving and the forest is groaning.
And the you wake up and meet these beautiful people again, eating their biscuits, reading their books or playing football, juggling or just lying in the sun and you have this smile on your face even if darkness and sudden sunlight don't go well with Efes Malt. Nothing a special choco-banana crepe cannot mend. Maximum banana crepe.
And the line is colorful and loose and you're relying on your core and breathing to do the trick. And the lights spinning around you in a night of wine and music and butterflies. The games and the DJs and my God, that girl can scream! And then the dancing, and the CHAOS! Face painted people sharing cups of water. Fire shows and a tree full of people.
Holding hands and twisting the body and trusting legs that are not yours in this balance movement that frees your mind and prepares you for new unexpected turns... of events.
Ruins and hiking in the free day, and ancient Greek and sarcophagi and bouleuterions that nobody knows about. With hazelnut butter on bread on the 'sofas' of a big Roman amphitheater.
And Gunaydin and Genau and Haide and C'mon! Venga! Faster, bitches! and french accent. People playing chess and doing their homeworks. And drying clothes by the fire after heavy rains.
Guys, what is this? It's Pizza! Not for kindergarten people.
And then there's the short way to the Fish. In this very warm day when everybody's in Balkon 4. Rest days are forbidden.
And Tufas.
All this is in my heart in a wonderful mash-up. For Geyikbayiri is the place where magic happens.
Complete Journey Together
There are moments when you think "oh, this was such a bad idea" and want everything to be over with fast. But what if you actually get there and you realise you don't want it to end anymore? It happened to me now, in these few days in Smolyan.
There are no words that can describe the joy and happiness that followed and also the sadness the project ended. I met a lot of beautiful people, i learned a lot, i felt a lot, it was a complete journey.
And language is not a real barrier, no matter what people think.
Thank you guys for making this such a great experience for me, and i hope to see you again soon.
Dragi Parinti, Bunici, Dadace si alte rubedenii
Daca voi traversati pe rosu, de mana cu copilul, fiti siguri ca data urmatoare, cand va fi singur el va traversa la fel. Injurati apoi conducatorii auto care v-au lovit copilul cand acesta traversa strada ilegal.
In fata scolii este o trecere de pietoni. Special facuta pentru scoala. Cu buton. In fiecare zi ma minunez de numarul de oameni mari care tarasc copiii de mana pe aceasta trecere cand semaforul este ROSU. Si bineinteles si de numarul mare de copii care se grabesc atat de tare incat nu mai pot astepta sa se faca verde la semafor. Si de numarul mare de oameni mari pe care ii vad in fiecare zi ducandu-se inspre scoala si habar n-au inca unde se afla butonul de declansare a semaforului.
Dragi insotitori, voi sunteti un exemplu pentru copii. Daca nu va pasa de siguranta voastra, macar de siguranta copiilor vostri!
Vant de septembrie
In septembrie am vrut sa vad in 2 saptamani cum ar fi sa locuiesc in Cluj. Si am aflat, mai mult decat era in plan.
Ce am invatat din aceasta experienta?
- Accepta ceea ti se intampla si invata cat de mult poti din fiecare experienta buna sau rea.
- Nu te gandi "cum ar fi fost daca?". Analizeaza in asa fel incat data viitoare sa fie mai bine.
- Nu o sa iti dai seama cat de bine este sa razi decat atunci cand o sa iti fie greu sa faci asta. Deci zambeste in fiecare zi! Razi cu pofta cat de mult poti!
- Esti inconjurat de oameni minunati care vor fi acolo cand ai nevoie.
- Poarta casca atunci cand filezi. Iti poate salva viata.
- Fii tot timpul atent la partenerul tau care se catara. Orice fractiune de secunda conteaza.
- Dispozitivele de filat autoblocante sunt foarte practice. Pentru orice eventualitate.
- Un plan bun si multa vointa si proiectele vor iesi.
- Nu regreta ca te-ai culcat devreme si poate ai ratat o super petrecere. Te poti bucura de alte experiente deosebite tocmai DATORITA faptului ca nu ai fost la petrecere.
- Home is where your heart is. Ce te faci cand inima ta nu e chiar acasa?
Vacanta perfecta
Un weekend prelungit, planuit de 1 luna. Baile Herculane, poate cel mai frumos loc de catarat de la noi din tara. Oameni frumosi, de care mi-a fost dor si o poiana frumoasa de stat cu cortul. Zen all the way, cu seri lungi cu bere la lumina frontalei si povestiri cu accent de Cluj. Stanca frumoasa, cateodata putin prea abraziva pentru degetele dezobisnuite, dar trasee frumoase si bine batute. Cea mai frumoasa zi, cu proiecte reusite, licurici, spaghete in centru, bere la cloaca si bai in Cerna. Doua proiecte noi, frumoase si challenging, un motiv foarte bun sa ma antrenez toata vara. Urcusul frumos, prin padure, spre cascada Vanturatoarea. Multe lucruri invatate. Miscari, si reactii, si atitudine. Muzica noua, frumoasa si recomandari de filme bune. M-am simtit bine, puternica si stapana pe miscarile pe care trebuia sa le fac si nu am prea simtit oboseala (chiar daca m-am dat 3 zile la rand, parca ar mai fi mers si a 4a). Iar Climb On este un "Must Have"! Concluziile unei luni intregi de antrenament: in primul rand trebuie sa lucrezi cu mintea si apoi cu corpul.
Foto by Raluca Visinescu & Ania Stobinska
2013 review
2013 a fost si el un an plin. Cu mult catarat la stanca, cu multe premiere si cu multe aventuri. Cu concursuri de boulder, dar si cu o lipsa de motivatie crunta. Cu cea mai lunga pauza de pana acum. Cu cateva accidentari destul de serioase, fix inaintea concursurilor la care imi doream in mod special sa particip, dar care in principiu s-au refacut ok. Bineinteles, nici anul acesta nu au lipsit din program Odyssey si Ad Hoc. Cu o iarna minunata, la Cerbu'. Cu decizii importante. Cu putin oxigen. Cu mult Ardeal. Cu un 1 mai in 2 mai, intr-un chill continuu. Cu intalniri cu prieteni dragi pe care nu i-am mai vazut de mult, mult timp. Fara prea multi morcovi, dar foarte cu foarte mult stres si oboseala. Cu lectii invatate. Cu palinca de la Sapanta si afinata de la Sibiu. Cu prea putine ture. Cu 2 nunti frumoase, de suflet. Cu Delta Dunarii. Cu inca un training interesant, alaturi de niste oameni minunati, de la care am avut mult de invatat. Cu table climbing si pamper poles. Cu un Revelion cum de mult mi-am dorit. Punct.
2013 review 4Disclaimer: Videoclipul este facut strict in scop personal si nu toate pozele sunt facute de mine. Dar daca este vreo problema, spuneti-mi si va mentionez la credits. :)
Lesson no 3
Vertical Step Maraton a fost un tur de forta. Chiar daca clasamentele nu spun mare lucru, am castigat mult la partea de lesson learned. Am reusit sa trec oarecum peste nou aparuta frica de cadere in coarda. Sau macar stiu cum sa ma descurc cu ea. Altfel, trebuie exersata asigurarea buclelor, pentru scutirea de efort. Si cum stiam de altfel, ar fi o idee sa nu mai fac 10.000 de miscari in plus. Se pierde mult la anduranta.
De asemenea, la MCEB s-au vazut cele 2 saptamani in care nu am mai facut nimic, atat la anduranta cat si la tinut prizele. 20/29. Pe de alta parte, foarte frumoase traseele. Mi-au placut mult.
Dar ne propunem pentru anul care va veni sa avem mult mai mult chef de catarat si mult mai mult spor si motivatie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
